Pelinul (Artemisia Absinthium)

Această plantă se găseşte în ţara noastră în două varietăţi: Pelinul alb şi Pelinul negru şi este foarte des folosită atât în alimentaţie, cât şi în medicina tradiţională. Este socotită o plantă magică, cu rol de purificare a spaţiului domestic, dar şi de apărare împotriva farmecelor. În acest sens, există unele regiuni în care în luna mai se bea vin pelin (vin în care s-a macerat pelinul), se leagă plante de pelin la brâu pentru a elimina durerile reumatice sau se pun plante de pelin prin casă, pentru a îndepărta insectele dăunătoare.

pelinul

Pelinul a fost considerat plantă de leac din vremuri foarte vechi. Este trecut printre plantele folosite în vindecări de către egiptenii dinaintea erei noastre, dar şi în tratatele medicale ale grecilor şi romanilor antici. Era folosită în vremea aceea mai ales în tratarea inflamaţiilor şi afecţiunilor digestive. Pelinul a fost considerată o plantă magică, sigură în procedeele de apărare împotriva farmecelor şi a vrăjilor. Încă din epoca veche au fost observate efectele toxice ale acestei plante, dacă era consumată în cantitate prea mare: stări de agitaţie, halucinaţii, convulsii, tulburări psihice, chiar pierderea cunoştinţei.

Pelinul creşte în stare sălbatică, dar se poate şi cultiva, fiind o plantă puţin pretenţioasă la condiţiile de sol. Partea aeriană a plantei este bogată în uleiuri eterice, acizi organici, vitaminele C, B, acid folic, minerale: fier, calciu, magneziu, cupru, zinc, fosfor, potasiu. Gustul amar şi aromat al plantei este dat de uleiurile eterice.

Datorită acestor calităţi pelinul este folosit pentru aromarea vinului, pentru prepararea lichiorurilor şi a vermuturilor. Absintul atât de mult căutat prin cârciumioarele pariziene de către artiştii boemi ai veacului al XIX- lea, atât de nociv pentru sănătate, a fost înlocuit în zilele noastre cu un „lichior” de absint.

pelinul3

Pelinul este folosit în reţete, în zona mediteraneană, pentru aromarea mâncărurilor din carne grasă de porc, gâscă, vită. De asemenea, tăiat foarte fin se adaugă în untul cu verdeţuri, se presară pe supele din carne sau peşte şi pe supelecremă din legume. Poate înlocui în toate preparatele piperul atunci când acesta este contraindicat din motive medicale.

Uscat şi mărunţit fin se poate adăuga în reţetele de salate de fructe şi pe îngheţate, pentru a le potenţa gustul şi aromele.

Leac străvechi

Pelinul este recunoscut în medicina tradiţională pentru marele ajutor pe care-l aduce în afecţiunile digestive. Stimulează pofta de mâncare şi digestia, echilibrează funcţiile ficatului, combate indigestia şi intoxicaţia alimentară, ajută la eliminarea rapidă a unor toxine din corp, a viermilor intestinali, a constipaţiei. Cei care au cercetat efectele consumului de pelin au descoperit şi alte proprietăţi tămăduitoare: reglează tensiunea sanguină, înlătură senzaţia de greaţă şi vomă, reduce aciditatea gastrică, elimină edemele renale, reglează activitatea hormonală feminină, reduce crizele reumatice. Pentru aceste tratamente se foloseşte partea aeriană a plantei, uscată la umbră.

ATENŢIE! Tratamentele cu pelin se fac pe o perioadă scurtă de timp – nu mai mult de 10 zile, în cantitatea recomandată de medic sau terapeut, nu maimare, pentru că o supradozare poate provoca tulburări grave şi intoxicaţii.

Infuzia din pelin

pelinul2

Se pune 1 linguriţă plantă uscată la 250ml apă clocotită. Vasul se acoperă şi se lasă să infuzeze timp de 10 – 15 minute, apoi se bea pe parcursul zilei, câte două, trei guri, înainte de mâncare, pentru creşterea poftei de mâncare, eliminarea toxinelor şi a altor tulburări digestive.

Dacă se bea după mâncare, infuzia ajută la reglarea funcţionării ficatului, în dischinezie biliară şi colecistită.

Extern, infuzia se foloseşte la spălarea rănilor, a ulceraţiilor, în comprese pe articulaţii inflamate, dureroase. Se poate picura infuzie de pelin în nas (3 – 5 picături) pentru desfundarea lui şi eliminarea viruşilor.

Infuzia din rădăcină de pelin

200g rădăcină de pelin rasă sau tăiată mărunt se opăreşte cu 500ml apă clocotită. Se lasă acoperit 30 de minute, apoi se strecoară şi se bea, eventual îndulcită cu miere. Este de mare efect în tratarea tuturor afecţiunilor grave datorate, bacililor, viruşilor: tuberculoză, hepatită virală B C.

Decoctul de pelin

Se pune 1 lingură plantă uscată în 500ml apă şi se fierbe 10 minute, apoi se lasă la răcit, se strecoară şi se foloseşte extern, pentru reducerea durerilor şi a inflamaţiilor reumatice, în artroze, luxaţii, lovituri.

Decoct antireumatic

500g plantă proaspătă; 3 l apă

Se toacă mărunt planta şi se fierbe timp de 10 minute în 3 l apă, cu capacul pus. Se lasă apoi la răcit 30 de minute şi se strecoară. Se adaugă în apa de baie şi se stă în aceasta cel puţin 20 de minute. Calmează durerile reumatice şi în acelaşi timp ameliorează şi vindecă bolile de piele.

Maceratul de pelin în vin

Se pun 4 linguri plantă uscată în 1 litru vin, alb sau roşu, după preferinţă, vin natural, ţărănesc, fără conservanţi. Se pune sticla închisă la loc însorit şi se lasă 14 zile, după care se strecoară. Se beau câte 50ml dimineaţa, pentru eliminarea toxinelor, reglarea tensiunii sanguine, eliminarea stărilor de rău şi greaţă, creşterea poftei de mâncare.

Macerat de pelin în oţet

Se pun 4 linguri plantă uscată şi mărunţită de pelin în 1 litru oţet de mere. Se lasă la macerat 10 zile şi apoi se strecoară. Acest  oţet se poate folosi la aromarea salatelor de legume, a ciorbelor. Are rol digestiv, mai ales în cazul consumării unor preparate grase.

Tinctura de pelin

Se pun 100g flori şi frunze de pelin în 100ml alcool sau rachiu de fructe dublu rafinat. Se ţine la macerat doar 24 de ore după care se strecoară. Se iau câte 5 picături puse în infuzie de plante sau în suc, sau în apă, pentru ameliorarea bolilor de stomac şi ficat, dar şi pentru reglarea ciclului menstrual. Amestec de tinctură de pelin cu ulei 100ml de tinctură de pelin preparată după reţeta de mai sus se amestecă cu 500ml ulei din seminţe de bostan sau de floarea soarelui, extras la rece (se găseşte în farmaciile naturiste). Se pune amestecul la fiert şi se fierbe la foc mic, la bain-marie, timp de 3 ore, după care se lasă vasul acoperit la răcit, până a doua zi. Se depozitează în sticluţe de culoare închisă şi se iau câte 5 picături dimineaţa şi 5 picături seara, pe o bucată de pâine, înainte de mâncare. Ajută foarte mult în bolile de stomac şi în eliminarea viermilor.

Pulberea de pelin

Se mărunţeşte cât mai fin (cu o râşniţă electrică) plantă uscată de pelin. Din pulberea rezultată se ia câte 1 linguriţă şi se amestecă bine cu 1 lingură miere de albine. Cantitatea se împarte în 3 doze care se iau înaintea meselor principale din zi, pentru combaterea viermilor intestinali. Tratamentul nu poate dura mai mult de 5 zile, pentru că supradozarea provoacă tulburări grave. Pentru stimularea digestiei înainte de fiecare masă se poate lua un vârf de cuţit de pulbere (0,5 – 1g). Pulberea se poate presăra şi pe mâncare. În unele zone ale ţării primăvara şi toamna se face câte o cură de purificare a organismului cu pulbere de pelin sau cu floricele uscate de pelin. Cura ţine 7 zile şi în acest timp se ia pulbere de pelin înainte de fiecare masă, se bea infuzie de pelin înainte şi după masă şi se fac clisme cu infuzie de pelin.

Planta proaspătă

În unele zone ale ţării se pune planta de pelin prin casă, pentru a înlătura insectele nedorite, moliile, muştele, ţânţarii, gândacii de bucătărie, puricii. Planta proaspătă poate înlătura senzaţia de picioare obosite dacă picioarele sunt înfăşurate în ea. Se poate purta în pantofi pentru acelaşi efect. Plante zdrobite de pelin se înfăşoară pe picioarele suferinde de tromboflebită, se leagă cu o feşă şi se stă culcat cu picioarele ridicate pe o pernă.

Pelinul se foloseşte şi în medicina veterinară, cu aceleaşi recomandări ca în medicina umană. Prin fierberea părţii aeriene a plantelor de pelin se obţine o vopsea naturală de culoare verde–gălbuie cu care se pot vopsi fibrele naturale.

Roxana ALBU

Print Friendly

Abonează-te

Fii la curent cu ultimele tendințe culinare.

Niciun comentariu încă.

Lasă un răspuns